Kyokushin Karate a fost fondat de Masutatsu Oyama. Sosai Oyama a călătorit din Coreea către China şi în cele din urmă către Japonia, studiind artele marţiale. Stilurile vremii ofereau antrenamente tradiţionale spirituale cu un fundament tehnic tributar artelor marţiale originale, lipsite însă de aplicabilitate practică. Sosai Oyama era de părere că pentru a te cunoaşte pe tine însuţi şi pentru a-ţi cunoaşte atuurile şi slăbiciunile, trebuie să ştii să te lupţi în realitate. Idealul Kyokushin practicat şi în zilele noastre de toţi adepţii stilului, şi reprezintă esenţa acestui stil:

Idealul Kyokushin

“Nucleul karate-ului nostru îl reprezintă lupta adevărată.

Fără luptă adevărată nu există dovada.

Fără dovadă nu există încredere.

Fără încredere nu există respect.

Aceasta este o definiţie în Artele Marţiale.”

Despre Sosai Oyama

Masutatsu Oyama, pe numele său adevarat Yong I-Choi (Hyung Yee Choi), s-a născut la 27 iulie 1923 într-un sat nu departe de Gunsan, în Coreea de Sud. La o vârstă relativ mică a fost trimis în Manciuria, în sudul Chinei, pentru a locui la ferma surorii lui. La vârsta de nouă ani a început să studieze forma chineză sudică a stilului Kempo sub îndrumarea maestrului Yi, angajat în perioada respectiv la fermă. Când Oyama s-a întors la 12 ani în Coreea a continuat antrenamentul studiind Kempo corean. În 1938, la vârsta de 15 ani a plecat în Japonia, cu gândul de a se înscrie într-o şcoală militară şi a deveni pilot. Încercarea nu i-a reuşit însă, deoarece în perioada aceea viaţa în Japonia nu era tocmai uşoară, iar visul de a deveni pilot pe un avion militar a trecut în plan secund.

Funakoshi și So Nei Chu

Oyama nu a renunţat însă la antrenamente. A început studiul boxului şi al judo-ului, iar o ocazie l-a adus pe sosai în dojo-ul lui Gichin Funakoshi de la Universitatea Takushoku. La vârsta de 17 ani, progresul lui a fost incredibil, ajungând la centura neagra cu 2 dan, iar la vârsta de 20 ani, când s-a înrolat în Armata Imperială, avea deja 4 dan. În aceasta perioada Oyama a întrerupt şi antrenamentele de judo.

Înfrângerea Japoniei în cel de-al doilea răyboi mondial şi perspectiva unei ocupaţii militare l-au adus pe Oyama într-o stare de disperare maximă. În aceasta perioadă Oyama îl întâlneşte pe So Nei Chu, un alt maestru corean din provincia din care se trăgea şi sosai şi care era o autoritate în Japonia în Goju Ryu. Maestrul era binecunoscut pentru forţa fizică şi tăria spiritului. So Nei Chu este cel care l-a îndrumat pe Oyama să îşi dedice viaţa artelor marţiale. Tot el a fost cel care l-a sfătuit pe Oyama să se retragă timp de trei ani în munţi pentru a-şi perfecţiona arta.

Antrenamente pe munte

La vârsta de 23 ani, Mas Oyama l-a întâlnit pe Eiji Yoshikawa, autorul romanului Musashi, bazat pe viaţa şi aventurile celui mai faimos samurai japonez. Romanul şi autorul au avut o influenţă covârşitoare asupra lui sosai, introducându-l într-o lume fascinantă, cea a samurailor şi într-un cod pe care îl va respecta toată viaţa, Bushido. La mai puţin de un an de când l-a întâlnit pe Yoshikawa, în 1948, Oyama vizitează muntele Minobu din prefectura Chiba, unde Musashi şi-a dezvoltat arta sabiei, cu intenţia de a petrece următorii trei ani în studiul artelor marţiale. Împreună cu el a urcat şi un elev de-al său, Yashiro, însă dupa şase luni, din cauza solitudinii şi a antrenamentelor dificile, acesta cedează psihic şi îl părăseşte pe Oyama. După mai bine de un an şi jumătate, sponsorul care îi trimitea mâncare l-a anunţat pe Oyama că nu îl mai poate finanţa, astfel încât perioada de antrenament pe munte a luat sfârşit. Câteva luni mai târziu, în 1947 Mas Oyama a câştigat primul Campionat Naţional de Arte Marţiale de după cel de-al doilea Război Mondial. Nemulţumit de faptul că a trebuit să renunţe la antrenamentul pe munte, Oyama se decide să îşi dedice viaţa artelor marţiale şi reîncepe o perioadă de antrenament în care exersa 12 ore pe zi pe muntele Kiyozumi din Prefectura Chiba. Tot în această perioadă începe un studiu aprofundat al Zen-ului, pe care îl considera parte integranta din Karate, ajungând sa declare : ”Karate este Zen”.

„Ichi geki, hissatsu“ – „ o lovitură, moarte sigură“

În 1950 Oyama a început o serie de demonstraţii menite a arăta lumii puterea Kyokushin-ului. Într-un turneu început în Statele Unite ale Americii, Oyama susţine o demonstraţie pe parcursul careia sparge cărămizi cu mâinile goale, rupe gâtul sticlelor cu shuto, (sabia mâinii) dar mai ales înfruntă 47 de tauri cărora le rupe coarnele cu mâinile goale, iar pe patru dintre ei a reuşeşte să îi ucidă. În 1957, aflat în Mexic, Oyama era cât pe ce să fie ucis în timpul unei lupte cu un taur care a reuşit să îl rănească şi a petrecut şase luni în spital. În perioada aceasta, din cauză că majoritatea luptelor în care se angaja se terminau în câteva secunde, de multe ori în urma unei singure lovituri, a căpătat porecla de „Godhand” (Mâna lui Dumnezeu). Japonezii obişnuiau să spună despre Oyama: „Ichi geki, hissatsu”, ceea ce înseamnă „o lovitura, moarte sigură”.

Primul dojo

În 1953, Mas Oyama a inaugurat primul lui dojo, pe o parcela din Mejiro, Tokyo, în aer liber. În 1956, într-un studio de balet aflat în spatele Universităţii Rikkyo, Oyama avea să adune sub îndrumarea lui nu mai puţin de 700 de elevi. Practicanţi ai altor stiluri obişnuiau să vină în acest dojo pentru sparring, iar Oyama şi elevii lui încercau să preia de la aceştia tehnici care se dovedeau folositoare în luptă. În felul acesta, Kyokushin a evoluat şi s-a dezvoltat în arta marţială care este astăzi.

În acest moment puterea fizică şi tehnicile sale se aflau la apogeu, aşadar antrenamentele erau foarte severe. Mulţi dintre elevii săi erau şi membrii ai altor stiluri, astfel încât Mas Oyama a avut ocazia să compare karate-ul său cu celelalte. În acest mod el a adoptat acele tehnici şi concepte care i se potriveau mai bine şi le-a utilizat în antrenamentele sale, punând astfel bazele actualului Kyokushin Karate.

Prima şcoală de Kyokushin din afara Japoniei a fost deschisă de Shihan Bobby Lowe, în 1957, în Hawaii. Mas Oyama a susţinut prima sa demonstraţie în Hawaii. După demonstraţie, Shihan Bobby Lowe a discutat cu Oyama posibilitatea de a se antrena cu acesta. Tatăl lui Bobby Lowe fusese instructor de Kung Fu, aşadar acesta se antrenase foarte mult în stilurile chinezeşti. Deşi cu experienţă uimitoare, dovedită mai ales prin gradele obţinute până la 23 de ani (4 Dan Judo, 2 Dan Kempo, Shodan Aikido), Lowe a fost extrem de impresionat de demonstraţia lui Oyama. Mas Oyama l-a invitat pe Lowe la Tokyo pentru a lua parte la antrenamentele sale. După un an şi jumătate, Bobby Lowe devenise primul uchi-deshi în Kyokushin, eveniment ce mai târziu s-a transformat într-o tradiţie, numită „Wakajishi”, sau Leii tinerii ai lui Oyama, unde numai câţiva erau aleşi în fiecare an pentru a se dedica Karate-ului pentru o mie de zile.

Provocarea

În 1964, luptătorii de box tailandez îi provoacă pe japonezi la o întâlnire cu cinci dintre ei, iar Oyama acceptă. Trei dintre elevii lui câstigă în faţa tailandezilor şi astfel Oyama dovedeşte încă o dată supremaţia Kyokushin-ului. În acelaşi an se pun bazele cartierului general al Kyokushinkai Kan.

Primul campionat mondial

Ideea lui Oyama de a aduna într-un singur campionat cei mai puternici luptători ai lumii a generat un fenomen extraordinar. Primul campionat mondial ţinut în 1975 la în Tokyo a repurtat un succes extraordinar. Practicanţii altor stiluri veniţi la competiţie au fost aproape toţi eliminaţi în primele tururi. De atunci, din patru în patru ani, japonezii organizează în Ţara Soarelui Răsare un campionat mondial la care sunt invitaţi cei mai buni luptători din fiecare ţară unde se practică Kyokushin-ul. Şi simpla participare la un astfel de eveniment este o onoare pentru orice luptător din oricare parte a lumii.

În 26 aprilie 1994 Masutatsu Oyama moare într-un spital din Tokyo de cancer la plămâni. Ca urmare a decesului, Organizaţia Internaţională de Kyokushin se divide în mai multe fracţiuni. Succesorul său, Kancho Shokei Matsui – 8 Dan, a fost numit chiar de către Sosai să ducă mai departe sarcina de a construi şi promova numele de Kyokushin.

Acest stil de arte marţiale are un succes imens numărând la ora actuală peste 12 milioane de practicanţi. Printre practicanţii de renume se numără luptători precum Andy Hug, Bas Rutten, Georges St. Pierre, Francisco Filho, Glaube Feitosa, Pettas Nicholas, Ryo Chonan, Sam Greco, Sem Schilt şi Ewerton Texeira. De asemenea, printre practicanţi se numără Dolph Lundgren, Sean Connery şi Regele Juan Carlos al Spaniei.

Kyokushin continuă să influenţeze şcolile de karate full-contact, punând accentul pe lupta cât mai realistă, duritate fizică şi tărie spirituală.

 Cele 11 mottouri ale lui Sosai Oyama

• The Martial Way begins and ends with courtesy. Therefore, be properly and genuinely courteous at all times.
• Following the Martial Way is like scaling a cliff. Continue upwards without rest. It demands absolute and unflattering devotion to the task at hand.
• Strive to seize the initiative in all things, all the time guarding against actions stemming from selfish animosity or thoughtlessness.
• Even for Martial Artists, the place of money cannot be ignored. Yet one should be careful never to become attached to it.
• The Martial Way is centered in posture. Strive to maintain correct posture at all times.
• The Martial Way begins with one thousand days and is mastered after ten thousand days of training.
• In Martial Arts, introspection begets wisdom. Always see contemplation of your actions as an opportunity to improve.
• The nature and purpose of the Martial Way is universal. All selfish desires should be roasted in the tempering fires of hard training.
• Martial Arts begin with a point and end in a circle. Straight lines stem from this principle.
• The true essence of the Martial Way can only be realized through experience. Knowing this, learn never to fear its demand.
• Always remember: In Martial Arts the rewards of a confident and grateful heart are truly abundant.